paraleu - explicat in DEX

paraleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă puternică, vitează. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para¹- + leu.

paraleu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
paraléu (paraléi), s. m. – În povești, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiție agasantă și nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”.

paraleu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
paraleu, paralei s. m. (peior.) bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil

paraleŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*paraléŭ m. (para și leŭ, după ngr. paráleon. Leŭ paraleŭ (în poveștĭ), leŭ maĭ grozav de cît [!] toțĭ leiĭ. Fig. Fam. Om care face pe grozavu: da cine-ĭ și paraleu ăsta?

paraleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paraléu s. m., art. paraléul; pl. paraléi, art. paraléii

paraleu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paraleu a. și adv. mai viteaz și mai învierșunat decât un leu: niște smei și niște lei paralei ISP.; a se face leu paraleu, a se îmbărbăta, a se înfuria. [Gr. mod PARALEON, extraleu]. ║ m. lionul zilei.

paraleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă înzestrată cu puteri supranaturale. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. — Para¹- + leu.