paradosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din
ngr. pradído.paradosi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)paradosí (paradosésc, paradosít), vb. –
1. A preda, a învăța pe cineva. –
2. A învăța. –
Mr. părădusire. Ngr. παραδίδω, aorist παράδωσα (Gáldi 218).
Sec. XVIII,
înv.paradosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paradosí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. paradosésc, imperf. 3
sg. paradoseá; conj. prez. 3
să paradoseáscăparadosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paradosì v. Mold. a preda (vorbă ieșită din uz):
pentru a-ți paradosi limba românească NEGR. [Gr. mod.].
paradosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV.
Tranz. (
înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. — Din
ngr. pradído.