paradosire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PARADOSÍRE,paradosiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a paradosi și rezultatul ei. – V. paradosi.
paradosire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) paradosíre (înv.) s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri
paradosire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PARADOSÍRE,paradosiri, s. f. (înv.) Acțiunea de a paradosi și rezultatul ei. — V. paradosi.