paradiziac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (
Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [
Pr.:
-zi-ac] – Din
fr. paradisiaque.paradiziac (Dicționar de neologisme, 1986)PARADIZIÁC, -Ă adj. Ca în paradis; minunat, încântător. [Pron.
-zi-ac. / cf. fr.
paradisiaque, it.
paradisiaco].
paradiziac (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARADIZIÁC, -Ă adj. ca în paradis; minunat, încântător. (< fr.
paradisiaque, lat.
paradisiacus)
paradiziac (Dicționaru limbii românești, 1939)*paradiziác, -ă adj. (lat.
paradisiacus). Din paradis:
fericire paradiziacă.paradiziac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paradiziác (-zi-ac) adj. m.,
pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáceparadiziac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (
Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [
Pr.:
-zi-ac] — Din
fr. paradisiaque.