parșiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (
Pop. și
fam.)
1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav.
2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din
ucr. paršyvyj.parșiv (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)parșív (parșívă), adj. – Ticălos, șmecher.
Rus. paršivyĭ „chelbos” (Cihac, II, 247). –
Der. parșivenie, s. f. (ticăloșie);
parșivi, vb. (a maltrata, a umili; a (se) murdări; a (se) deprava),
cf. rus. parsiviti.parșiv (Dicționar de argou al limbii române, 2007)parșiv, -ă, parșivi, -e s. m., s. f., adj. (pop.) 1. care are caracter josnic, mizerabil, ticălos, mârșav
2. desfrânat, nerușinat; impudic
parșiv (Dicționaru limbii românești, 1939)parșív, -ă adj. (rus.
paršivyĭ, rîĭos, păcătos, d.
parh, parš, rîĭe. V.
parhal).
Fam. Pop. Foarte murdar:
Jidan parșiv. Fig. Păcătos, mizerabil, ordinar:
om, caracter parșiv. Decăzut, corupt:
femeĭe parșivă. S. m. și f.
Un parșiv. Adv. În mod parșiv:
a te purta, a lucra, a scrie parșiv.parșiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parșív (
pop.,
fam.)
adj. m.,
pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíveparșiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parșiv a. și m. Mold. râios:
cu parșiva cea de țărancă AL. [Rus. PARȘIVYI (din PARȘA, râie)].
parșiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (
Pop. și
fam.)
1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav.
2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. — Din
ucr. paršyvyj.