paragină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARÁGINĂ, paragini, s. f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [
Var.: (
înv.)
părágină s. f.] –
Et. nec.paragină (Dicționaru limbii românești, 1939)*parágină f., pl.
e și
părăginĭ (ung.
parag, parrag, parlag, paragină, cu term. din
țelină, d. vsl.
prĭelogŭ, schimbare. D. ung. vine sîrb.
parlog și rut.
palag, vie părăsită. V.
pîrloagă). Vie părăsită. Lucru părăsit și ruinat.
paragină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parágină s. f.,
g.-d. art. paráginii; pl. paráginiparàgină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paràgină f.
1. pământ rămas necultivat;
2. Bot. parangină. [Ung. PARAG].