panțir - explicat in DEX

panțir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANȚÍR, panțiri, s. m. Mercenar dintr-un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, scr. pancir.

panțir (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
panțír, panțíri, s.m. (înv.) 1. ostaș îmbrăcat în zale. 2. (la pl.) corp de călărime în Moldova. 3. platoșă, cuirasă. 4. disc mic de metal lucitor folosit ca ornament la îmbrăcămintea de damă; paietă, fluture.

panțir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
panțír (panțíri), s. m. – Dragon; platoșă. – Var. panțîr, panțur. Germ. Panzer „cuirasă”, prin intermediul sl. pansyrŭ (Miklosich, Lexicon, 554; Cihac, II, 242), cf. pol. pancerz, rus. pancyr, sb. pancijer. Mold., sec. XVII, înv. – Der. panțiresc, adj. (de dragoni); panțarolă, s. f. (un anumit joc de cărți), din pol. pancerola < it. panzeruola (Candrea).

panțir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
panțír s. m., pl. panțíri

panțir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
panțir m. od. 1. ostaș îmbrăcat în zale: cinci panțiri s’alegea NEGR.; 2. pl. corp de călărime în Moldova: panțirii și lefegiii toți cu zale ’mbrăcați NEGR. [Rus. PANȚIRĬ, platoșă (din nemț. Panzer)].

panțir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PANȚÍR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] — Din pol. pancerz, sb. pancir.