pan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAN1- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr.,
ngr. pan-.pan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAN2, pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau,
p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din
pol. pan.pan (Dicționar de neologisme, 1986)PAN- Element prim de compunere savantă, însemnând „tot”, „întreg”. [< fr., it.
pan-, cf. gr.
pas, pantos].
pan (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAN-/PANT(O)-/PAM-/PASI- elem. „tot, întreg”, „universal”. (< fr.
pan-, pant/o/-, pam-, pasi-, cf.
gr. pas, pantos)
pan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pan (páni), s. m. – Nobil, magnat, domn (ca formulă de adresare).
Pol. pan (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 205); titlu de reverență,
înv. –
Cf. moțpan.pan (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Pan, fiul lui Hermes și al Dryopei, socotit drept protector al turmelor și al păstorilor. Își avea reședința în Arcadia și era considerat drept inventatorul unui instrument de suflat numit
syrinx (naiul). Pan avea o înfățișare ciudată, jumătate de om și jumătate de animal; avea coarne, barbă și copite de țap, iar trupul îi era acoperit de păr. Trăia în desișul codrilor, în umbra cărora pîndea nimfele, și adeseori îl întovărășea pe zeul Dionysus, din cortegiul căruia făcea parte. În mitologia romană, Pan era identificat cu
Faunus și cu
Lupercus.pan (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pan m. (pol.
pan. V.
jupîn, și
moțpan).
Vechĭ. Domn, boĭer, nobil la Polonĭ. Titlu boĭeresc la Românĭ.
pan (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *pan- (vgr.
pân, tot), pref. cu care se compun o mulțime de cuvinte, ca:
pan-elenizm, -germanizm, -slavizm [!].pan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PAN (în mitologia greacă), zeu pastoral, protector al turmelor și al păstorilor. Fiu la lui Dryope și al lui Hermes. Imaginat ca un monstru jovial și simpatic, cu cap de om, dar cu coarne și picioare de țap, era un simbol al sexualității brutale. Considerat inventator al naiului („flautul lui
P.”). Mai târziu, zeu al pădurilor și al naturii în genere, al „marelui întreg” (
gr. pan, „tot, întreg”). Identificat la romani cu
Faunus și cu
Silvanus.pan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pan s. m.,
pl. pani