panglică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris.
2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor.
3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă.
4. (
Zool.;
pop.) Tenie. [
Var.: (
reg.)
pándlică, pámblică s. f.] – Din
magh. pántlika.panglică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pánglică (pánglici), s. f. –
1. Cordea, bantă, fașă. –
2. Decorație. –
3. Tenie. –
Var. (
Trans.)
pantlică, (
Munt.)
pamblică, (Banat)
plăntică. –
Mr. panglică. Germ. Bandel, prin intermediul
mag. pántlika (Miklosich,
Fremdw., 116; Gáldi,
Dict., 149; Bernard 35),
cf. ngr. παντλῆϰα,
sb.,
rut. pantlijka, ceh. pantlička. –
Der. panglicar, s. m. (fabricant sau vînzător de panglici; scamator, prestidigitator, iluzionist);
panglicărie, s. f. (fabrică sau prăvălie de panglici; scamatorie, șarlatanie).
panglică (Dicționaru limbii românești, 1939)panglícă și
pánglică f., pl.
ĭ (sîrb.
pantljika, cr.
pantlika, d. germ.
pantel, dim. d.
pant, band, legătură, bandă; ung.
pántlika, ngr.
pantlika, panglika. V.
bandă).
Vest. Cordea, fășie [!] de matasă [!] (ș. a.) făcută de fabrică și care se întrebuințează ca ornament în îmbrăcămintea femeĭască, la pălăriile bărbăteștĭ, la susținut decorațiunile pe pĭept ș. a. Tenie, un verme [!] intestinal. – Și
pamblícă (sud și est),
pantlícă (Trans.) și
plăntică (Ban. Olt.).
panglică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pánglică s. f.,
g.-d. art. pánglicii; pl. pánglicipanglică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)panglică f.
1. țesătură îngustă și subțire de mătase, fir, lână;
2. bandă de încins fruntea și capul;
3. decorațiune;
4. vierme solitar, tenia. [Serb. PANTLYKA (V.
bantă)].
panglică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANGLÍCĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris.
2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor.
3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă.
4. (
Zool.;
pop.) Tenie. [
Var.: (
reg.)
pándlică, pámblică s. f.] — Din
magh. pántlika.