panghi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)panghí (-ghésc, -ít), vb. – (
Arg.) A fura. Origine îndoielnică. Probabil din
țig. pangi „cinci” (Juilland 170).
Der. din
țig. phand- „a apuca” (Graur,
BL, VI, 166) nu pare să convină.
panghi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)panghi, panghesc v. t. a fura