pangarire - explicat in DEX

pângări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.