pangar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică;
p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din
ngr. pangári.pangar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pangár (rar)
s. n.,
pl. pangáre