pandurime - explicat in DEX

pandurime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANDURÍME s. f. (Rar) Mulțime de panduri, totalitatea pandurilor. – Pandur + suf. -ime.

pandurime (Dicționaru limbii românești, 1939)
panduríme f. (d. pandur). Oaste de pandurĭ.

pandurime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
panduríme (rar) s. f., g.-d. art. pandurímii

pandurime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pandurime f. oaste de panduri.