panțarolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANȚARÓLĂ, panțarole, s. f. Numele unui joc de cărți care se joacă în trei persoane. – Din
pol. pancerola.panțarolă (Dicționaru limbii românești, 1939)*panțarólă f., pl.
e (pol.
pancerola, d. it.
panzeruola, dim. d.
panziera, platoșă. V.
panțîr). Un joc de cărțĭ între treĭ persoane.
panțarolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)panțarólă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. panțarólei; pl. panțarólepanțarolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PANȚARÓLĂ, panțarole, s. f. (
înv.) Numele unui joc de cărți care se joacă în trei persoane. — Din pol.
pancerola.