palpare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de
a palpa și rezultatul ei; palpație. –
V. palpa.palpare (Dicționar de neologisme, 1986)PALPÁRE s.f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; (
spec.; med.) examinare prin pipăire a anumitor părți ale corpului; palpație. [<
palpa].
palpare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PALPÁRE (‹
palpa)
s. f. 1. Procedeu de examinare clinică a bolnavului, făcut de către medic printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații normale sau anormale, a unor formațiuni patologice etc.
2. (
TEHN.) Examinare a suprafețelor unui corp solid, cu mâna sau cu un palpator, pentru a se verifica netezimea lor după prelucrare (fină).
palpare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palpáre s. f.,
g.-d. art. palpắrii; pl. palpắripalpare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de
a palpa și rezultatul ei; palpație. —
V. palpa.