pâlpâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂLPÂÍ, pers. 3
pấlpâie, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare.
2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦
P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. –
Pâl + p[âl] +
suf. -âi.