palincă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALÍNCĂ, palinci, s. f. (
Reg.) Rachiu;
p. restr. țuică. [
Acc. și:
pálincă. –
Var.:
pălíncă s. f.] – Din
magh. pálinka.palincă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)palíncă1,
palínci, s.f. (reg.)
1. rachiu, țuică (rafinată de două ori).
2. cinzeacă de palincă.
palincă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)palíncă2,
palínci. s.f. (reg.)
1. mămăligă mică și moale.
2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.
palincă (Dicționaru limbii românești, 1939)palíncă f., pl.
ĭ (ung.
páalinka, d. nsl. bg.
palinka, rachiŭ, d.
paliti, a arde [ca
holercă d. vsl.
gorĭetĭ]. V.
pălesc, palicĭ și
holercă).
Trans. Rachiŭ.
palincă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palíncă (băutură)
s. f.,
g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții)
pl. palíncipalincă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALÍNCĂ, (
2)
palinci, s. f. 1. (
Reg.) Rachiu;
p. restr. țuică.
2. Sortiment, porție de palmcă
1 (
l). [
Acc. și:
pálincă. —
Var.:
pălíncă s. f.] — Din
magh. pálinka.