pălimar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLIMÁR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului.
2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (
Înv.) Întăritură, parapet.
3. Pridvor, cerdac; foișor. –
Et. nec.