palici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALÍCI, paliciuri, s. n. (
Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. –
Cf. scr. polič.palici (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Palici, doi zei, frați gemeni, de origine siciliană. Erau fiii lui Zeus și ai lui Thalea. Se spunea că, temîndu-se de gelozia Herei, Thalea s-ar fi ascuns sub pămînt ca să-i poată naște.
palici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palíci (
reg.)
s. n.,
pl. palíciuripalici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALÍCI, paliciuri, s. n. (
Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. —
Cf. sb. polič.palicĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)palícĭ n., pl.
e și
urĭ (bg.
palič și
palnik, fitil. V.
palinkă).
Mold. Fam. Păhăruț de băut rachiŭ. Strigăt ironic adresat bețivilor:
paliciu, măĭ! – Și
-écĭ. V.
papacĭoc, cinzeacă, țoĭ.