palicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independență al Greciei, din 1821;
p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din
ngr. pallikári.palicar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)palicár, palicári, s.m. (înv.)
1. voluntar grec în războiul pentru independență a Greciei din 1821.
2. viteaz, voinic.
palicar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)palicár (palicári), s. m. –
1. Soldat grec al mișcării de independență, din 1821. –
2. Viteaz.
Ngr. παλληϰάρη.
palicar (Dicționaru limbii românești, 1939)*palicár m. (ngr.
palikári). Grec luptător contra Turcilor în războĭu p. independență (1821). Azĭ, Grec credincĭos vechilor obiceĭurĭ.
Fig. Viteaz gălăgios și lăudăros.
palicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palicár s. m.,
pl. palicáripalicar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)palicar m.
1. voluntar grec în răsboiul pentru independența patriei;
2. viteaz, voinic:
căpitanul cât era de mare palicar CAR. [Gr. mod.].
palicar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independența Greciei, din 1821;
p. ext. bărbat voinic, viteaz. — Din
ngr. pallikári.