palid - explicat in DEX

palid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins². 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido.

palid (Dicționar de neologisme, 1986)
PÁLID, -Ă adj. 1. Galben, pal, alb la față. 2. Fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă. [< lat. pallidus, cf. it. pallido].

palid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PÁLID, -Ă adj. 1. (despre oameni) fără sânge în obraz, galben, alb la față; pal. 2. fără strălucire, șters, lipsit de vigoare. (< lat. pallidus, it. pallido)

palid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pálid, -ă adj. (lat. pállidus). Galben de frică saŭ de boală saŭ din natură: om palid, față palidă. Slab, fără strălucire, vorbind de colorĭ [!] saŭ de lumină: lumina palidă a luniĭ. Fig. Fără vigoare; stil palid.

palid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide

palid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
palid a. 1. decolorat: față palidă; 2. care lucește puțin: lumină palidă; fig. palida înțelepciune EM.; 3. fără lustru: stil palid.

palid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins². 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd — Din lat. pallidus, it. pallido.