palestră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc.
2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din
lat. palaestra.palestră (Dicționar de neologisme, 1986)PALÉSTRĂ s.f. (
La vechii greci și la romani) Loc special amenajat pentru exerciții de gimnastică, lupte etc. ♦ Școală ateniană de educație fizică, urmată de băieți între 13 și 15 ani după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. [Cf. lat.
palaestra, gr.
palaistra <
pale – luptă].
palestră (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALÉSTRĂ s. f. 1. (în Grecia și Roma antică) loc special amenajat pentru exerciții fizice 2. școală ateniană de educație fizică, frecventată de absolvenții școlii de gramatică și a celei de kitară. (< fr.
palestre, lat.
palaestra, gr.
palaistra)
palestră (Dicționaru limbii românești, 1939)*paléstră f., pl.
e (lat.
palaestra, d. vgr.
palaistra). La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, loc public de exercițiĭ corporale.
Pin [!] ext. Exercițiĭ gimnastice.
palestră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paléstră s. f.,
g.-d. art. paléstrei; pl. paléstrepalestră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)palestră f.
1. loc rezervat exercițiilor corpului, la cei vechi;
2. exercițiile înseși.
palestră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (în Grecia și în Roma antică) Loc public special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc.
2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. —
Din lat. palaestra.