palestră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc.
2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din
lat. palaestra.