paleolitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n.,
adj. 1. S. n. Cea mai veche fază din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră cioplită.
2. Adj. Care aparține paleoliticului (
1), privitor la paleolitic. [
Pr.:
-le-o-] – Din
fr. paléolithique.paleolitic (Dicționar de neologisme, 1986)PALEOLÍTIC s.n. Prima epocă a istoriei, caracterizată prin folosirea pietrei cioplite. //
adj. Care datează din această epocă. [< fr.
paléolithique, cf. gr.
palaios – vechi,
lithos – piatră].
paleolitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALEOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a istoriei, a folosirii uneltelor din piatră cioplită. (< fr.
paléolithique)
paleolitic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PALEOLITIC, denumire dată celei mai vechi epoci din istoria omenirii, care se caracterizează prin folosirea uneltelor din piatră din ce în ce mai elaborate, a celor din lemn și os, culesul, vânatul și pescuitul fiind principalele îndeletniciri. A durat de la apariția omului (cu
c. 2
mil. de ani în urmă) și până aprox. în
milen. 10
î. Hr.paleolitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paleolític1 (-le-o-) adj. m.,
pl. paleolítici; f. paleolítică, pl. paleolíticepaleolitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paleolític2 (-le-o-) s. n.paleolitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n.,
adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită.
2. Adj. Care aparține paleoliticului (
1), privitor la paleolitic. [
Pr.: -
le-o-] — Din
fr. paléolithique.