pâlc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin
prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni:
p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊
Loc. adv. În pâlcuri sau
pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri.
2. (
Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească. corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din
sl. plŭkŭ.