pălăvrăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLĂVRĂGÍ, pălăvrăgesc, vb. IV.
Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [
Var.:
palavragí vb. IV] – Din
palavragiu (derivat regresiv).