palanc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALÁNC s. n. v. palan.palanc (Dicționar de neologisme, 1986)PALÁNC s.n. v.
palan.
palanc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) palánc n., pl.
e și
urĭ (it.
palanco, a. î.).
Mar. Sistemă compusă din doŭă macarale p. a rîdica [!] greutățĭ.
palanc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) palánc n., pl.
urĭ, și
palán, pl.
e (ung.
palánk, par, palisadă, d. it.
palanca. V.
palancă 2).
Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ [!] se numește
ulucă, mold.
zaplaz). – Și
pălan, pl.
e, și
pălant, pl.
e și
urĭ. V.
stobor.palanc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALÁNC s. n. v. palan.