palafită - explicat in DEX

palafită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică), construită pe piloți sau pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta.

palafită (Dicționar de neologisme, 1986)
PALAFÍTĂ s.f. Locuință lacustră susținută pe pari; construcție făcută pe un teren nestabil, întărit cu pari. [< it. palafitta, fr. palafitte].

palafită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PALAFÍTĂ s. f. locuință lacustră pe o platformă sprijinită pe stâlpi de lemn; construcție pe un teren, întărit cu pari. (< fr. palafitte, it. palafitta)

palafită (Dicționaru limbii românești, 1939)
*palafítă f., pl. e (it. palafitta, d. palo, par, și fitto, înfipt. V. par, înfig). Locuință omenească construită pe parĭ în lacurĭ în epoca lacustră. V. lacustru, preistorie.

palafită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
palafítă s. f., g.-d. art. palafítei; pl. palafíte

palafită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică și a bronzului), construită pe un podium susținut de pari. — Din fr. palafitte, it. palafitta.