pălălăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂLĂLĂÍ, pălălăiesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre foc; la
pers. 3) A arde cu flacără mare; a se întinde, a se răspândi.
2. Intranz. și
tranz. Fig. (
Pop.) A flutura, a fâlfâi. –
Pală1 +
suf. -ălăi.