palafită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică), construită pe piloți sau pe un podium susținut de pari. – Din
fr. palafitte, it. palafitta.palafită (Dicționar de neologisme, 1986)PALAFÍTĂ s.f. Locuință lacustră susținută pe pari; construcție făcută pe un teren nestabil, întărit cu pari. [< it.
palafitta, fr.
palafitte].
palafită (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALAFÍTĂ s. f. locuință lacustră pe o platformă sprijinită pe stâlpi de lemn; construcție pe un teren, întărit cu pari. (< fr.
palafitte, it.
palafitta)
palafită (Dicționaru limbii românești, 1939)*palafítă f., pl.
e (it.
palafitta, d.
palo, par, și
fitto, înfipt. V.
par, înfig). Locuință omenească construită pe parĭ în lacurĭ în epoca lacustră. V.
lacustru, preistorie.palafită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palafítă s. f.,
g.-d. art. palafítei; pl. palafítepalafită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică și a bronzului), construită pe un podium susținut de pari. — Din
fr. palafitte, it. palafitta.