palașcă - explicat in DEX

palașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PALÁȘCĂ, pălăști, s. f. (Înv. și reg.) Geantă de piele care se poartă la șold. ♦ Cartușieră. – Din tc. palaska, ngr. paláska.

palașcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
paláșcă (pălắști), s. f. – 1. Corn de praf de pușcă. – 2. Cartușieră. – 3. Tașcă, geantă incrustată. – Var. păleașcă. Mr., megl. pălașcă. Mag. palaszk (Gáldi, Dict., 149) sau tc. palaska (Tiktin), cuvinte care duc la sl. ploskva › ploscă, cf. ngr. παλάσϰα, bg. palaska, sb., cr. palačka.

palașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
paláșcă f., pl. ște, șce și pălăștĭ, șcĭ (turc. [bg. ngr.] paláska, d. ung. palaszk, care vine d. vsl. ploskva, ploscă; sîrb. palacka. Șcă supt [!] infl. luĭ tașcă. V. ploscă). Olt. Cartușieră saŭ geantă soldățească.

palașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paláșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pălắștii; pl. pălắști

palașcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PALÁȘCĂ, pălăști, s. f. (înv. și reg.) Geantă de piele care se poartă la șold. ♦ Cartușieră. — Din tc. palaska, ngr. paláska.