pajiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă (măruntă și deasă), folosită ca nutreț sau pentru pășunat; vegetație ierboasă care acoperă acest loc. – Din
sl. pašište.pajiște (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pájiște (pájiști), s. f. – Pășune mare. –
Var. (
Trans.)
paviște. Sl. pašište (Cihac, II, 230; Tiktin), poate prin încrucișare cu
pažitĭ „fîneață”,
cf. sb.,
cr. pasište. Der. directă din
sl. pažitĭ (Conev 30) prezintă dificultăți. –
Der. împăjești, vb. (a acoperi cu iarbă);
păjurit, adj. (acoperit cu flori, împodobit), a cărui
der. nu pare să fi fost explicată convingător.
pajiște (Dicționaru limbii românești, 1939)pájiște f., pl.
pajiștĭ și
păjiștĭ (vsl.
pašište, bg.
pášište, pástbište, pășune). Cîmp (loc) acoperit de ĭarbă frumoasă (fr.
pelouse, gazon). V.
paviște.pajiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pájiște s. f.,
g.-d. art. pájiștii; pl. pájiștipajiște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pajiște f. loc acoperit cu iarbă deasă și scurtă, livede pentru pășunatul vitelor. [Bulg. PAȘIȘTE, (loc de) pășune].
pajiște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă (măruntă și deasă), folosită ca nutreț sau pentru pășunat; vegetație ierboasă care acoperă acest
loc. — Din
sl. pašište.