paj - explicat in DEX

paj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În evul mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

paj (Dicționar de neologisme, 1986)
PAJ s.m. (Ist.) Tânăr nobil în serviciul unui senior feudal; copil de casă. [Var. pag s.m. / < fr. page, germ. Page].

paj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAJ s. m. 1. tânăr nobil în serviciul unui senior feudal, al unui rege sau împărat; copil de casă. 2. pieptănătura feminină care imită pe cea a pajului (1). (< fr. page, germ. Page)

paj (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
paj (páji), s. m. Tînăr nobil din serviciul unui rege, al unui senior etc. Fr. page.

paj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*paj m. (fr. page). În evu mediŭ, tînăr nobil pus pe lîngă un principe, un senior, o castelană ca să învețe profesiunea armelor, să-ĭ escorteze orĭ să facă oare-care serviciĭ. La noĭ, copiiĭ de casă eraŭ tot un fel de pajĭ. V. aprod și paic.

paj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paj s. m., pl. paji

paj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paj m. tânăr nobil în serviciul unui rege sau Domn: cu crengi îl apără pajii de muscuțe și zăduf EM. (= fr. page).

paj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] — Din fr. page, germ. Page.