pair (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [
Pr.:
per] – Din
fr. pair.pair (Dicționar de neologisme, 1986)PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței.
2. Membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1814 și 1848; titlu de noblețe care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron.
per, (rar)
pa-ir. / < fr., engl.
pair, cf. lat.
par – egal].
pair (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAIR [PER]
s. m. 1. titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței și Angliei. 2. membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848; titlu de noblețe care conferea cuiva dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. (< fr.
pair)
pair (Dicționaru limbii românești, 1939)*pair m. Altă dată, mare vasal al regeluĭ în Francia:
ceĭ doĭ-spre-zece pairĭ aĭ luĭ Carol cel Mare. Membru al Camereĭ Înalte de la 1815-1848 în Francia saŭ al celeĭ actuale în Anglia. – Acest cuv. vine d. fr.
pair, care se pronunță
per și chear [!] se și scria așa vfr. El vine d. lat.
par, egal, păreche [!]. Italieniĭ zic
pari. Decĭ rom. s´ar putea zice și
par. În orĭ-ce caz,
pair nu e recomandabil a zice, deși așa zic ceĭ maĭ mulțĭ.
pair (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pair (
fr.) [
pron. per]
s. m.,
pl. pairi, art. pairii [
pron. périi]
(pai-)pair (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pair m.
1. se zicea odinioară de marii vasali ai regelui (în occident);
2. membru al Camerei înalte în Franța și în Anglia:
Camera pairilor.pair (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în Evul Mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [
Pr.:
per] — Din
fr. pair.