pagubă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ◊
Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊
Expr. Atâta pagubă! sau
mare pagubă! nici o pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită.
A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion.
A fluiera (sau
a sufla, a vorbi etc.)
a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită.
2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊
Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva), aducând un prejudiciu. ◊
Expr. (
Reg.)
Pagubă că... (sau
de...) sau
e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din
sl. paguba.