păgubaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂGUBÁȘ, -Ă, păgubași, -e, s. m. și
f. Persoană care a suferit o pagubă. ◊
Loc. vb. A lăsa (pe cineva)
păgubaș = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi.
A fi (sau
a rămâne)
păgubaș = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ◊
Expr. A se lăsa păgubaș (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva). –
Pagubă +
suf. -aș.