pădurean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure.
2. S. m. și
f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. –
Pădure +
suf. -ean.