pădurean - explicat in DEX

pădurean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.

pădurean (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
pădurean, pădureni s. m. (intl.) persoană naivă, ușor de înșelat, provenită din mediul rural

pădurean (Dicționaru limbii românești, 1939)
pădureán, -că s., pl. enĭ, ence (d. pădure). Locuitor al păduriĭ.

pădurean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pădureán adj. m., s. m., pl. păduréni; adj. f., s. f. pădureánă, pl. păduréne

pădurean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pădurean a. și m. care locuiește într’o pădure.

pădurean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. — Pădure + suf. -ean.