oțelărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚELĂRÍE2, oțelării, s. f. Întreprindere industrială sau secție într-o uzină metalurgică, unde se elaborează șarjele de oțel. –
Oțel +
suf. -ărie.oțelărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚELĂRÍE1 s. f. Meseria oțelarilor. –
Oțelar +
suf. -ie.oțelărie (Dicționaru limbii românești, 1939)oțelăríe f. (d.
oțel, ca fr.
aciérie, d.
acier). Uzină în care se fabrică oțel.
oțelărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oțelăríe s. f.,
art. oțelăría, g.-d. art. oțelăríei; (uzine)
pl. oțelăríi, art. oțelăríileoțelărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oțelărie f. uzină de oțel.