oțeliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚELÍU, -ÍE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. –
Oțel +
suf. -iu.oțeliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oțelíu (rar)
adj. m.,
f. oțelíe; pl. m. și
f. oțelíi