oțelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚELÁR, oțelari, s. m. Muncitor calificat care efectuează într-o oțelărie
2 operațiile de elaborare a șarjei de oțel. –
Oțel +
suf. -ar.oțelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oțelár s. m.,
pl. oțelári