oțapoc(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) oțapóc (-oáce), s. n. – Așchie, țandără. Rut. otcupok, rus. oščepok (Tiktin), din sl. cepati „a împărți”. Sec. XVII, înv.
oțapoc(Dicționaru limbii românești, 1939) oțapóc n., pl. oace (vsl. *ot-cĭepokŭ, d. cĭepati, a despica; rut. otcúpok, rus. oščépok, ceh. océpek. V. țeapă). Vechĭ. Așchie, țeapcă. – Și aț-.