oști (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȘTÍ, oștesc, vb. IV.
Refl. și
intranz. (
Înv. și
pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din
oaste.oști (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oștí (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. oștésc, imperf. 3
sg. oșteá; conj. prez. 3
să oșteáscăoștì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oștì v. a se lupta. [V.
oaste].