oșean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în Țara Oașului.
2. Adj.,
s. m. (Locuitor) din Țara Oașului. –
Oaș (
n. pr.) +
suf. -ean.oșean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oșeán (-șean) adj. m.,
s. m.,
pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne