oieșea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oieșea f. urzică mică
(Urtica urens). [Lit. oiță: poate după rădăcina-i fibroasă].
oĭeșea (Dicționaru limbii românești, 1939)oĭeșeá f., pl.
ele (dim. d.
oaĭe, infl. de
mĭelușea). Un fel de urzică numită și
urzică mică, cu rădăcina ca fusu
(urtica úrens).