oĭerit - explicat in DEX

oierit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OIERÍT² s. n. Creșterea oilor; p. ext. păstorit; oierie². [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it.

oierit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OIERÍT¹ s. n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Țara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit.

oierit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oierít s. n.

oierit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oierit n. dare pentru pășunatul oilor: din vechime se lua câte o oaie din zece, apoi s’a impus treptat dela 3—12 parale de fiecare.

oĭerit (Dicționaru limbii românești, 1939)
oĭerít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir pentru pășunatu oilor. V. beĭlic.