oxidimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din
germ. Oxydimetrie.oxidimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)OXIDIMETRÍE s.f. Metodă de analiză chimică cantitativă a substanțelor bazată pe fenomenul de oxidare. [Gen.
-iei. / < fr.
oxydimétrie].
oxidimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXIDIMETRÍE s. f. metodă de analiză chimică cantitativă a substanțelor, bazată pe oxidare. (< fr.
oxydimétrie)
oxidimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxidimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. oxidimetría, g.-d. oxidimetríi, art. oxidimetríei