oxiclorură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (
Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊
Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din
fr. oxyclorure.oxiclorură (Dicționar de neologisme, 1986)OXICLORÚRĂ s.f. Combinație a unui corp cu oxigenul și cu clorul. [< fr.
oxychlorure].
oxiclorură (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXICLORÚRĂ s. f. combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. (< fr.
oxychlorure)