oua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OUÁ, pers. 3
óuă, vb. I.
Intranz.,
refl. și
tranz. (Despre păsări, insecte) A face ouă. [
Pr.:
o-ua] – Din
ou.oua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ouá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
óuă; conj. prez. 3
să óuă; ger. ouấndouà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ouà (v.
unipersonal) a scoate ouă.
oua (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)O.U.A. v. Organizația Unității Africane.