otuzbir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTUZBÍR s. n. (
Înv.)
1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida.
2. (În
expr.)
Cu otuzbirul = cu forța, forțat; cu asprime. – Din
tc. otuzbir.otuzbir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)otuzbír (-ruri), s. n. –
1. Un anumit joc de cărți. –
2. Violență, abuz de putere, lipsă de considerație.
Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea,
Dacor., IV, 836; Candrea; Graur,
GS, VI, 333).
otuzbir (Dicționaru limbii românești, 1939)otuzbír m. (turc.
otuz-bir, treĭ-zecĭ și unu).
Vechĭ. Literar. Un joc cu 31 de cărțĭ.
Azĭ. Fam. Om violent. S. n.
Cu otuzbiru, cu violență:
aicĭ nu merge cu otuzbiru!otuzbir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otuzbír (
înv.)
s. n.otuzbir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)otuzbir n. un fel de joc cu 31 de cărți:
otuzbir, ghiordun, ba și stos CAR. [Turc. OTUZBIR, treizeci și una (joc de hazard)].